II, 2006, 1-2



Redemptor Noster. Moldova şi Respublica Christiana la 1476–1477 | p. 137–144
Descărcați articolul integral (pdf)

Cuvinte cheie
Cuvintele cheie pentru acest articol nu sunt încă disponibile.

Rezumat

Studiul analizează două bule de cruciadă, Pastoris aeterni şi Redemptor noster, emise de papa Sixt IV în favoarea voievodului Moldovei, ce reprezintă efectele implicării lui Ştefan cel Mare în proiectele de cruciadă ale Sfântului Scaun. Cum sumele colectate pentru susţinerea cruciadei erau direcţionate către regele Ungariei, Sixt al IV-lea va căuta o soluţie prin care să-l recompenseze şi pe voievodul Moldovei. În acest sens, papa va dispune, prin două bule pontificale, ca indulgenţele jubiliare să poată fi primite în Moldova, în schimbul unor sume de bani stabilite. Surprinzătoare este solicitarea voievodului Moldovei pentru o bulă de cruciadă, în condiţiile apartenenţei sale la Biserica Ortodoxă. Concluzia studiului este că, după Războieni, Ştefan i-a cerut papei să proclame cruciada în această parte a Europei, în intenţia de a riposta campaniei turceşti, ce se încheiase cu un rezultat nemulţumitor pentru ambele părţi. În condiţiile în care flancul sudic al Moldovei era asigurat de noul domn al Ţării Româneşti, Ştefan putea să acorde mai multă atenţie planurile sale de politică pontică. Expediţia cruciată, al cărui punct de plecare a fost stabilit la Cetatea Albă, viza recucerirea Caffei şi a Chersonesului. Schimbarea conjuncturii politice, în cursul anului 1477, a transformat cruciada pontică într-un proiect imposibil de realizat.