IV, 2008, 1



Politica externă a lui Ştefan cel Mare: opţiunea polonă (1459–1472) | p. 83–96


Cuvinte cheie
Chilia, Matia Corvin, Moldova, Ştefan cel Mare, Ţara de Jos, Valahia Mare, Valahia Mică

Rezumat

Scurt timp după înscăunarea sa în Domnia Moldovei, cu concursul lui Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, şi al Regatului Ungar, Ştefan cel Mare s-a orientat spre Polonia – direcţia tradiţională a politicii externe a Moldovei dela sfârşitul secolului al XIV-lea – şi a acceptat statutul de vasal al regelui Cazimir. Situat pe această direcţie, Ştefan a atacat în 1462 portul Chilia pe care, trei ani mai târziu, în 1465 l-a smuls Ţării Româneşti şi Ungariei.

 

Riposta regelui Matia Corvin a avut loc în 1467, când a invadat Moldova, prilej cu care s-a răsculat Ţara de Jos – sudul ţării – împotriva lui Ştefan. După recuperarea Ţării de Jos, câţiva ani mai târziu, şi reconcilierii cu Matia Corvin, Ştefan a deschis lupta împotriva Imperiului otoman şi a vasalului său din Ţara Românească. Acum se constată pentru prima oară hotărârea domnului Moldovei de a asuma titlul de „mare voievod”, în detrimentul domnului Ţării Româneşti. S-a deschis astfel o controversă îndelungată în jurul titlului de Valahia Mare şi Valahia Mică între cele două ţări.