V, 2009, 1



O altă istorie: campania din 1497 în „Jurnalele” lui Marino Sanudo | p. 39–50


Cuvinte cheie
1497, Baiazid II, circulaţia ştirilor, Marino Sanudo cel Tânăr, războiul polono-moldav

Rezumat

Marino Sanudo cel Tânăr a fost unul dintre cei mai prolifici autori ai începutului de secol XVI. Lucrarea sa faimoasă – Jurnalele (I Diarii) – este o foarte importantă colecţie de scrisori şi rapoarte (avvisi) adunate de către autor din întreg bazinul mediteranean. Pentru anul 1497, pe lângă mai multe mărturii despre interesele veneţiene în Levant, se găsesc 15 rapoarte care menţionează o „cruciadă” poloneză împotriva Imperiului Otoman. De fapt, aceste documente prezintă, într-o manieră distorsionată, războiul moldo-polon din anul 1497 care s-a încheiat cu înfrângerea polonilor la Codrii Cosminului. Deşi aceste documente sunt bine cunoscute de către istoriografia română, până acum nici un istoric nu a încercat să explice de ce rapoartele veneţiene incluse de Sanudo în Jurnalele sale au reflectat expediţia polonă atât de fantasmagoric. Analiza circulaţiei şi a răspândirii ştirilor în Veneţia la sfârşitul secolului XV ar putea oferi câteva indicii pentru o explicaţie. Trebuie menţionat că din 1492, când bail-ul veneţian Girolamo Marcello a fost expulzat din Constantinopol, până în 1503 Republica Sfântului Marcu nu a avut nici un reprezentant diplomatic la Poarta otomană. Astfel sultanul a tăiat principala şi cea mai de încredere sursă de informaţie pentru guvernul veneţian şi, până la tratatul de pace din 1503, Republica s-a bazat pe rapoarte private pentru evenimentele întâmplate în Imperiul Otoman. Mai mult, temeinicia unor astfel de documente poate fi pusă la îndoială atâta timp cât autorii lor (negustori, navigatori, spioni) cu greu puteau verifica credibilitatea zvonurilor lansate de oficialii otomani. Este exact ceea ce s-a întâmplat în cazul războiului moldo-polon din 1497. Rapoartele veneţiene vorbeau despre o cruciadă polonă menită să cucerească cetăţile Chilia şi Cetatea Albă pentru că regele polonez Ioan Albert pretindea că cele două cetăţi erau ţinta expediţiei sale dar şi pentru că guvernul otoman răspândea şi amplifica în mod deliberat această interpretare a evenimentului. În plus, otomanii au exagerat situaţia dramatică din tabăra turcească şi chiar au afirmat că regele polon a reuşit să cucerească cetăţile menţionate şi întreaga coastă a Mării Negre până în Crimeea. Asemenea zvonuri aveau menirea de a menţine şi dezvolta o stare de spirit optimistă în tabăra veneţiană într-o perioadă când sultanul Baiazid II se pregătea în secret să lanseze o ofensivă împotriva imperiului veneţian din Levant.