XI, 2015, 1



„Mazilirea” mitropolitului Sava Balaci de Constantin Duca în 1702. Semnificaţiile unei crize de putere | p. 355–368


Cuvinte cheie
1702, Constantin Duca, mazilire, Mitropolitul Sava Balaci, văcărit

Rezumat

Mitropolitul Sava Balaci este un personaj care se întinde peste 40 ani din istoria Moldovei: stareţ al Mănăstirii Putna (1682-1685), episcop de Roman (1685-1689), mitropolit al Moldovei (1689-1702) şi fost mitropolit, retras la schitul Sineşti (1702-1722). În lunga sa cariera ecleziastică, el s-a intersectat cu 9 domni şi câţiva zeci de mari dregători ai Moldovei, cu mulţi dintre aceştia din urmă formând legături şi afinităţi politice, împărtăşind o viziune comună asupra binelui economic şi social al „ţării”. Acesta a fost motivul pentru care s-a opus birului apăsător al văcăritului, reintrodus de Constantin Duca în a doua sa domnie (1700-1703), refuzând să dezlege blestemul care apăsa pe această taxă, pe care el însuşi îl pronunţase sub domnia lui Antioh Cantemir (1696-1700), în 1698. Refuzul dezlegării văcăritului, precum şi refuzul de a chema înapoi în ţară pe boierii moldoveni care-l părăsiseră pe Constantin Duca, dezaprobând politica economică şi socială a acestuia, au fost cauzele care i-au atras „mazilirea” mitropolitului Sava – în expresia cronicarului Nicolae Costin –, şi înlocuirea lui cu episcopul Misail al Romanului, în ianuarie 1702. Gestul politic al lui Sava Balaci va clătina serios stabilitatea domniei lui C-tin Duca, atât faţă de poporul Moldovei, cât şi faţă de Poarta Otomană, atrăgându-i domnului în cele din urmă mazilirea, în iunie 1703. De asemenea, poziţia fermă a mitropolitului Sava faţă de taxa văcăritului va fi adoptată, jumătate de veac mai târziu, de un alt vieţuitor al Putnei, ajuns şi el mitropolit, urmaş pe linie duhovnicească al lui Sava: Iacov Putneanul (1750-1760), care va rămâne în amintirea poporului Moldovei ca „Iacov mitropolitul / ce a legat văcăritul”.