IV, 2008, 1



Declanşarea războiului, victorii şi intrări triumfale în Moldova lui Ştefan cel Mare: evenimente, reprezentări, interpretări | p. 105–132


Cuvinte cheie
declaraţie de război, gesturi simbolice, intrări triumfale, războaie, Ştefan cel Mare

Rezumat

Istoriografia română modernă a studiat în detaliu războaiele lui Ştefan cel Mare. Cercetarea s-a axat în principal pe marile confruntări cu vecinii, pe cronologia campaniilor, pe aspectele strategice şi tactice, pe calitatea armamentului şi pe fortificaţii. Până nu demult, s-a acordat puţină atenţie aspectelor antropologice ale războiului. Un studiu recent semnat de Maria Magdalena Székely şi Ştefan S. Gorovei, „Semne şi minuni” pentru Ştefan voievod. Note de mentalitate medievală (SMIM, XVI, 1998, p. 49-64) a propus o nouă abordare a subiectului, urmărind să contribuie la o înnoire a istoriei politice şi militare a domniei lui Ştefan cel Mare. Articolul de faţă foloseşte aceeaşi metodologie prin integrarea evenimentelor militare într-o perspectivă mai largă şi prin înţelegerea izvoarelor medievale nu ca mărturii obiective şi fidele ale evenimentelor din trecut ci ca producţii literare care-şi propuneau să modeleze realitatea după strategia compoziţională a autorului. Din această perspectivă, analiza războiului de la debutul său până la încheierea păcii poate aduce noi înţelesuri despre cum societatea medievală percepea conflictul militar, despre clişeele literare pe care izvoarele medievale le foloseau pentru a reda confruntările dintre Ştefan cel Mare şi duşmanii săi. Studiul se concentrează pe declaraţiile de război, pe gesturile simbolice din timpul expediţiilor militare şi pe intrările triumfale. Toate aceste aspecte sunt privite ca trei capitole diferite ale aceleiaşi relatări. Informaţiile referitoare la Moldova sunt comparate cu exemple din spaţiul bizantin sau din izvoare occidentale în încercarea de a sublinia asemănările dar şi particularitatea situaţiei moldoveneşti.