VI, 2010, 1



Constantin Cehan Racoviţă voievod şi Mănăstirea Putna | p. 143–174


Cuvinte cheie
Constantin Racoviţă, ctitor, Mănăstirea Putna, privilegii, rezidire

Rezumat

Mănăstirea Putna se afla într-o stare decăzută la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pentru renovarea ei Mitropolitul Iacov Putneanul a solicitat ajutorul lui Constantin Racoviţă, domn al Moldovei între anii 1749-1753 şi 1756-1757, cu care el avea relaţii de colaborare privilegiate. Domnul a răspuns afirmativ, acordând mănăstirii ajutor financiar consistent pentru refacerea incintei fortificate, numeroase înlesniri economice şi danii din proprietatea domnească. Câteva dintre hrisoavele acordate mănăstirii Putna sunt încă inedite, ele se păstrează în arhiva acesteia şi sunt publicate in extenso în anexele prezentului studiu.

 

Constantin Racoviţă a acordat mănăstirii Putna avantaje economice şi danii exclusiv în timpul celei de-a doua domnii şi cu precădere în lunile de început a domniei: aprilie, mai şi iunie. În hrisovul solemn din 15 iunie 1756, prin care el confirma toate privilegiile acordate Putnei în lunile amintite, se face precizarea că în acest fel dorea să restabilească toate privilegiile date acesteia de Ştefan cel Mare. În semn de gratitudine, obştea de la Putna şi mitropolitul Iacov au aşezat în 1757 stema lui Constantin Racoviţă pe faţa vestică a turnului de la intrare, proaspăt reparat, turn pe care se găseşte, dar pe partea opusă, pisania ctitorului mănăstirii, Ştefan cel Mare.