XII, 2016, 1



Accesibilitate şi centralitate. Târgurile Moldovei în reţeaua internă de drumuri mari de comerţ din veacul al XV-lea | p. 287–306


Cuvinte cheie
accesibilitate, centralitate, graf neorientat, matrice de adiacenţă, privilegii ale negustorilor lioveni, reţeaua de drumuri de caravană în Moldova, valori proprii şi vectori proprii

Rezumat

Odată cu dezvoltarea computerelor şi a tehnicilor numerice de calcul, la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut, geografii au putut, pentru prima dată, să obțină informaţii relevante despre reţelele de transport folosind metode matematice, care folosesc reprezentarea lor ca grafuri neorientate, cărora le sunt asociate matrici de adiacență. Folosind teorema Perron-Frobenius din algebra liniară, matematicienii au demonstrat că accesibilitatea nodurilor dintr-o reţea de transport e măsurată de principalul vector propriu al matricei de adiacenţă asociate grafului reţelei. În plus, valoarea proprie principală a acestei matrici este o măsură a „conectivităţii totale” a reţelei. Accesibilitatea unui nod dintr-o reţea de transport cuantifică, practic, cât de uşor este de ajuns într-un anume nod al reţelei pornind din oricare dintre celelalte noduri ale ei, definind astfel importanţa lui geografică relativă.
Folosirea acestei abordări interdisciplinare pentru analiza reţelei de drumuri de caravană din Moldova, în două etape de dezvoltare reconstituite folosind textele privilegiilor acordate de domnii de la Suceava negustorilor lioveni în 1408 şi 1460, a urmărit mai multe obiective. În primul rând, să investigheze dacă această reţea a fost într-adevăr proiectată (în mod intuitiv, desigur) pentru a susţine poziţia privilegiată de care a beneficiat Suceava, ca vamă principală. Apoi, să cerceteze, în chestiunea mutării principalei reşedinţe a domnilor de la Suceava la Iaşi, petrecute în secolul al XVI-lea, dacă a fost vorba despre o schimbare de ordin politico-administrativ, care a avut drept consecinţă modificări importante în reţeaua căilor de comunicaţii, sau, din contra, a fost tocmai o urmare a transformărilor produse în această reţea. În al treilea rând, să investigheze accesibilitatea destinaţiilor externe pentru negustorii care tranzitau sau porneau din Moldova, pentru a pune în evidenţă una sau mai multe posibile „direcţii strategice” pe care le privilegia reţeaua de mari drumuri de comerţ a ţării. Nu în ultimul rând, a fost urmărită punerea în evidenţă a unui „nucleu” al Ţării Moldovei (regiunea cea mai dens populată şi cu cea mai extinsă reţea de transport şi de comunicaţii) şi reprezentarea modului în care el s-a extins sau şi-a deplasat centrul de greutate în cuprinsul teritoriului stăpânit de domnii de la Suceava, căutând sugestii privitoare la mecanisme şi faze ale dezvoltării interne a ţării, în secolul al XV-lea.